![]() |
Viziunea novatoare ionesciană asupra literaturii nu poate fi în mod evident decât una paradoxală, dramaturgul exprimând printr-un postulat mediocritatea oricărei creaţii literare perene, circumscrisă aşadar unui timp precis. Trecutul şi prezentul sunt respinse, fiind considerate pe cale de agonizare: ,,Îmi plac solitarii care nu datorează nimic epocii lor, ci totul lor înşile. Îmi plac scriitorii care, în loc să se supună epocii lor-şi aceasta în intenţia de a se exprima-ies din cadrele ei şi nu există decât pentru ei înşişi şi pentru câţiva dintre contemporani, şi unii şi alţii fiind destinaţi dispariţiei”.
Descărcaţi gratuit Eugen Ionescu şi teatrul absurd, autor Mihaela Răducea Lucrarea este protejată la copiere şi imprimare şi poate fi deschisă de 10 ori. ISBN 978-606-671-817-2 |

