 |
Legăturile de nestrămutat ale lui Eminescu cu teatrul au început din copilăria cea mai fragedă (când, se ştie acesta improviza pantomime şi tot felul de scene “dramatice”) şi până în 1888 (cu mai puţin de un an de momentul trecerii în eternitate), când a încredinţat contemporanilor si posterităţii, “cântecul de lebădă”, al creaţiei sale, drama Lais, după Emile Augier. În acest răstimp, a încununat, cu consecvenţă, pe lângă activitatea sa poetică şi de prozator, publicist, o neîntreruptă creaţiei în folosul teatrului (ca articlier,doctrinar teatral, cronicar dramatic, copist şi sufleor, precum şi dramaturg esenţial, inconfundabil). Între 14-18 ani, străbătând ţările române, a făcut cu mult folos transcrieri şi traduceri de teatru, a început tălmăcirea unui monumental op de teorie teatrală şi, nemulţumit de starea literaturii dramatice contemporane, student fiind la Viena şi la Berlin a înfăptuit gigantice turnări în dialog a câtorva secole de istorie naţională. În acelaşi timp, a îmbogăţit necontenit repertoriul dramatic naţional cu creaţii proprii în dramă şi comedie. Acest mare neliniştit al creaţiei s-a rostit deseori poate prea puţin, faţă de cât ar fi vrut! – asupra caracterului şi direcţiilor de dezvoltare ale teatrului naţional.
Autoarea Descarcă ediţia online – gratuită – a lucrării “Mihai Eminescu – dramaturg şi teatrolog”, autor Deaconescu Ramona – Maria ISBN 978-606-8193-09-0 |