Poezia, ca un strigăt mut, pierdut printre coloanele baroce ale unui suflet prins între dorința de a dezvălui întregii lumi iubirea și teama de neacceptare. Carmen ION
Lecturați gratuit Poezii, autor Oana-Alexandra Pușcașu
Lucrarea poate fi citită online în Biblioteca Didactică (www.bibliotecadidactica.ro). ISBN 978-630-317-365-8
Căutarea de sine, trăirea în umbra cuvintelor nespuse, fragilitatea ființei pentru care dragostea e un dar ce copleșește, împovărează și naște tulburări identitare.
Cine sunt eu și cum mă definesc prin tine? În ce hotar al lumii și al timpului se întâlnesc sufletele noastre? Sunt tot atâtea întrebări mărturisite în versuri ce reflectă sentimente și stări contradictorii.
Iubirea nu alină, ci doare, iubirea nu e găsire, ci căutare, iubirea nu e certitudine, ci mirare. Iubirea a venit ca un dar otrăvit: “Cerul nu mi-a dat voie să te iubesc/Am iubit, în schimb, cerul din ochii tăi”. Ființa iubită se compune și se recompune, fragmentar, asemeni sentimentului, se apropie și se îndepărtează într-un joc al umbrelor și contrastelor. Cuvintele, de o materialitate dureroasă, „se imprimă în textura minții, a sufletului”, „ochii nemiloși sunt mare și cer”, „dorul nedefinit” e trăit ca un sentiment catarhic.
Căutarea, tăcerea cuvintelor, dragostea văzută ca un sentiment impar, dorul sunt cuvinte care compun universul liric al unui suflet căruia viața îi pune în față cea mai mare provocare: descoperirea sau pierderea identității prin iubire.