Cadrul didactic, prin activitatea la clasă, este cel mai în măsură să identifice imediat care este direcţia în care se îndreaptă interesele, preocupările şi motivaţiile elevilor săi. De asemenea, prin contactul nemijlocit cu familiile acestora, se află în postura de a cunoaşte diverse situaţii particulare cu influenţă directă asupra activităţii sale şi a performanţelor elevilor săi. Nu de puţine ori, factorul material prevalează în dauna celui spiritual, familiile fiind mai preocupate de asigurarea nevoilor de bază, lăsând în seama şcolii aspectele instructive şi de dezvoltare personală a copiilor. Din această perspectivă, cadrul didactic este cel care resimte cel mai acut necesitatea unei colaborări tot mai strânse cu familia, ca şi conştientizarea şi responsabilizarea tuturor factorilor implicaţi în educaţia copilului (părinţi, bunici, asistenţi personali, asistenţi maternali, consilieri psihologici). În momentul actual, cea mai eficientă acţiune educativă se bazează pe munca de echipă, care implică educatorii şi pe toţi ceilalţi factori menţionaţi.
Lecturați gratuit Utilizarea proverbelor în învăţământul primar, autor Daniela Badiu
Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro). ISBN 978-606-30-4344-4
În acest context, se ridică întrebarea în ce măsură frumosul poate să îşi mai găsească locul şi rostul, mai ales dacă este vorba despre frumuseţea şi expresivitatea limbii române, când pare destul de dificil să fie transmise şi asimilate acele noţiuni elementare ale unei exprimări corecte. Cu toate acestea, nu trebuie neglijată înclinaţia elevilor de vârstă şcolară mică spre poezie, cântec, pictură, pentru că, aşa cum spune proverbul „Copilul trebuie să fie copil”, indiferent de generaţii, copiii au aceeaşi înclinaţie spre joc şi artă.
Adevărata provocare apare în momentul în care interesele şi preocupările lor nu coincid sau par să nu coincidă cu conţinuturile pe care şcoala trebuie să le furnizeze, conform cu programele şcolare. O posibilă soluţie îşi propune să ofere lucrarea de faţă prin identificarea acelor metode care să impulsioneze participarea activă, mai ales interactivă, la lecţie a tuturor elevilor unei clase, apelând, în acelaşi timp, la forme de expresie care pot părea depăşite sau care nu sunt cunoscute pur şi simplu de elevi. Proverbele sunt astfel de forme de expresie, sensul lor nefiind de multe înţeles din cauza barierei semantice, întrucât ele operează cu termeni a căror actualitate este depăşită, mai ales pentru elevii din mediul urban. Însă, apelul la proverbe nu pare imposibil, copiii dând dovadă de disponibilitate şi înţelegere, în contextul explicării termenilor şi mesajelor pe care le transmit. Rima şi ritmicitatea proverbelor constituie elemente atractive pentru copii, uşurând receptarea mesajelor cu caracter didactic. De asemenea, lucrarea propune să evidenţieze măsura în care metode moderne, cum sunt cele interactive, se pot structura pe baza proverbelor, ca forme arhaice de expresie, însă pline de înţelesuri şi de învăţăminte. Astfel, sunt propuse zece metode care stimulează activitatea de grup, libera exprimare, implicarea fiecărui elev, având ca element comun proverbele. Pentru fiecare metodă lucrarea propune şi o sugestie de aplicaţie, lăsând posibilitatea fiecărui cadru didactic de a-şi valorifica propriile resurse creative.