Făcând o analiză in extenso a personajelor eminesciene întâlnite în cadrul prozei, am observat următorul aspect: proza lui Mihai Eminescu oferă cu o claritate perfectă imaginea unor prototipuri umane: feminine şi masculine care, printr-o privire în ansamblu nu fac altceva decât să presare cu lauri drumul spre perfecţiune.
Lecturați gratuit Dicţionar de personaje eminesciene, autor Vasilica Temelie
Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro). ISBN 978-606-30-6354-1
Astfel, în crearea prototipului de frumuseţe feminină, se disting două componente majore: una de ordin arhetipal general, cu rădăcini, în credinţa creştină şi alta, individuală, privită ca o reprezentare în planul ideativ al frumosului.
Totuşi, cele care primează sunt personajele masculine. Acestea deţin o frecventă aproape dublă chiar în comparaţie cu cele feminine. Aceste personaje masculine sunt atrase spre fantastic şi de asemenea prinse în lanţul iubirii. Exemplificări se pot da aici: Alec, personaj masculin ce reface o atmosferă romantică, Dan – Dionis care reprezintă latura melancolică fiind de o „intensă visătorie, de profundă melancolie“, predispus sufleteşte spre visare, spre lumi mistice şi subtilităţi metafizice.