Arta de a educa, pentru că, de ce să nu recunoaştem, este şi aceasta o artă, presupune un educator ce îi învaţă pe alţii, educaţii, să devină ei înşişi, astfel încât educaţia să permită celor doi factori implicaţi – profesor şi elev – să identifice nivelul performanţei în raport cu obiectivele de instruire propuse, să estimeze evoluţia elevilor, să stimuleze autocunoaşterea, autoaprecierea şi autocontrolul şi, nu în ultimul rând, să orienteze decizia elevilor în scopul integrării lor active în societate.
Lecturați gratuit Receptarea și evaluarea textului liric în gimnaziu, autor Florentina Stoian
Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro). ISBN 978-606-30-6208-7
Sigur că acţiunea de a educa nu se face într-un singur sens, de la educator la cel educat. Există o relaţie de colaborare, de interdependenţă, identică, dacă vreţi, cu cea de comunicare dintre emiţător şi receptor. Astfel, pentru elev, actul educaţiei ar putea fi un drum lung, la fel de lung ca şi cel al vieţii, pe care îl străbate urcând şi coborând, căzând şi ridicându-se iar, în încercarea de a ajunge la lumină, acolo de unde ar putea privi în ochi lumea.