 |
În viziune argheziană, ființa umană are un destin similar cu cel al arborelui cu rădăcini înfipte în pământul străbun, de nestrămutat, cu trunchiul și ramurile aspirând către sacralitate, precum eul însetat de cunoașterea absolutului. Lexemul central copac, sinonim cu pom sau arbore (recurent și prin variante care particularizează generalul prin elementele nuc, dud, plop, tei, dafini, duzi, migdali etc.) generează un câmp semantic-nucleu al uneia dintre cele trei paradigme matriciale a liricii argheziene. Componentele sale, frunză, ramuri, rădăcină, tulpină, raportate la același câmp semantic, converg către o esență profund umană care se centrează pe aspirație.
Lecturați gratuit Tudor Arghezi. Eul arbore, autor Margareta Onofrei
Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro). ISBN 978-606-30-3365-0 |