 |
Copilul este dispus să creadă într-o lume a animalelor asemănătoare cu cea omenească: cu părinţi si copii, cu zburdălnicii şi pedepse, cu legi severe, cu puternici şi slabi, cu buni si răi. Această asemănare il amuză, de aici şi atracţia pe care o simte pentru povestirile în care animalele deţin rolurile principale. Cele mai mari creaţii din această categorie sunt adresate preşcolarilor şi şcolarilor mici şi o încercare de sistematizare a bogatului material existent este oarecum dificilă. Astfel vom distinge, mai întâi povestirile hazlii, hazul provenind din caraghioasa încercare a animalelor de a se comporta ca oamenii. Povestirile acestea au un text puţin şi multe ilustraţii, rolul desenatorului fiind cel puţin egal cu cel al scriitorului. În literatura noastră pentru copii s-a afirmat Ion Pas, cu povestea „Familiei Chiţ-chiţ”, nişte şoareci foarte civilizaţi, dar norocoşi deoarece pisica pusă să-i prindă e prea leneşă ca să se obosească cu vânatul. La Ion Pas te surprinde plăcut arta dialogului, vioi, cu fraze scurte, în care întâlnim numeroase elemente din limbajul copiilor. Reuşite sunt şi povestirile lui P. Gheaţă şi I. Rotaru apărute în aceeaşi perioadă. Menţionăm în special „Ursulică şi Urechilă”.
Poeta Elena Farago încearcă, după modelul unor scriitori străini, o cale oarecum deosebită. Este vorba de oamenii văzuţi şi judecaţi de animale. Motanul îşi notează zilnic impresiile, e un filosof. El îşi judecă stăpâna după fapte şi nu după vorbe. Interesantă este notarea, paralelă, a aceloraşi evenimente, făcută de stăpână şi de motan. O a doua categorie o formează povestirile cu caracter de fabulă şi basm gen în care a scris Emil Gîrleanu, Cezar Petrescu. Autorul Descarcă ediţia online – gratuită – a lucrării Poveşti cu animale în literatura pentru copii, autor Dişa Marinela Lucrarea este protejată la copiere şi imprimare şi poate fi deschisă pentru maximum 5 lecturi; fiecare lectură este, însă, nelimitată. ISBN 978-606-577-328-8 |