Totul a pornit de la o observație pe care o face, cred, orice profesor de educație fizică: la aceeași alergare, unii elevi termină ușor, iar alții se opresc după câteva sute de metri. Dacă toți primesc aceeași sarcină, pentru unii ea este prea ușoară, pentru alții aproape imposibilă, iar în ambele cazuri progresul este mic. M-am întrebat atunci ce s-ar întâmpla dacă fiecare elev ar alerga la intensitatea potrivită pentru el.
Lecturați gratuit Dezvoltarea rezistenței aerobe la liceu. Evaluare, planificare individualizată și rezultate, autor Daniel Botezatu
Lucrarea poate fi citită online în Biblioteca Didactică (www.bibliotecadidactica.ro). ISBN 978-606-30-7295-6
Răspunsul l-am căutat printr-un experiment desfășurat cu elevii a două clase a X-a de la Liceul Tehnologic „Alexandru Vlahuță” Șendriceni, în anul școlar 2013–2014, ca parte a lucrării mele metodico-științifice pentru obținerea gradului didactic I. Am evaluat capacitatea aerobă a fiecărui elev prin testul VAMEVAL, am împărțit clasa pe grupe de nivel și am planificat distanțele și timpii de alergare pentru fiecare grupă. Rezultatele, prezentate în capitolul 5, au arătat că această abordare aduce, în general, un progres mai mare decât metodica obișnuită.
Am vrut ca volumul să fie, înainte de toate, util. De aceea, pe lângă descrierea cercetării, am adăugat în anexe instrumentele de care un profesor are nevoie ca să aplice modelul la clasă: fișa de înregistrare a testului, tabele cu timpi gata calculați, exemple de desfășurare a lecției și o fișă prin care elevii își pot urmări singuri progresul. Sper ca ele să le fie de folos colegilor mei și, prin ei, elevilor.