Autoarea subliniază unicitatea creaţiei argheziene în epocă, datorate limbajului artistic novator şi originalităţii viziunii poetice. Se demonstrează cu argumente forte faptul că poetul se situează între tradiţionalism, sub aspect ideatic, şi modernism, având în vedere expresivitatea unui limbaj menit să şocheze cititorul. Paradoxal, reiese ideea că, deşi poetul este ancorat în vechea tradiţie românească, totuşi nu este un tradiţionalist, modernitatea fiind cea pregnantă. Capitolul al doilea descrie întreg universul celui ce a debutat precoce, la 16 ani, sub îndrumarea lui Alexandru Macedonski, cu toate temele, motivele poetice şi speciile literare abordate, de la universul liric al boabei şi al fărâmei la tema jocului, apoi cea religioasă, poezia urâtului, lirica erotică, poezia filozofică, tema socială, moartea,timpul, regăsite toate în amplele volume semnate de poet. Al treilea capitol comentează într-o manieră proprie universul volumului mai puţin cunoscut de unii, dar bine studiat de doamna profesoară, al volumului ”Cântare omului”. Se face apoi o trecere logică spre tematica socială surprinsă în volumul ”1907- Peizaje”. În final, receptarea critică a poeziei argheziene aduce în prim plan generaţia de critici contemporani lui Tudor Arghezi, care fie l-au apreciat, fie l-au contestat cu arme puternice. Prof. dr. Maria CRĂCIUN, Colegiul Tehnic
Descarcă ediţia online – gratuită – a lucrării Tudor Arghezi – Lucrarea este protejată la copiere şi imprimare şi poate fi deschisă pentru maximum 30 lecturi, fiecare lectură pe termen nelimitat. ISBN 978-606-577-623-4 |