De-a lungul timpului, definiția lecturii a îmbrăcat nenumărate forme. Acestea se diferențiau datorită modului în care oamenii priveau această piesă de puzzle ce ajută la formarea educației din cele mai vechi timpuri până în prezent. Indiferent de cei ce au comentat acest subiect, fie ei oameni avizați sau nu, s-a ajuns la concluzia conform căreia lectura este o sursă de cunoaștere ce susține formarea și dezvoltarea limbii materne mai ales în rândul minților tinere. Pe parcursul mai multor secole, scriitorii s-au străduit să cizeleze cuvântul, iar prin intermediul acestuia să deslușim o succesiune de idei, sentimente, gânduri și trăiri. Istoria didacticii lecturii începe cu viziunea clasică, tradițională ce a acaparat aproape în întregime secolul XX. Conform acelor vremuri textul literar stătea la baza tuturor competențelor, fie ele lingvistice sau morale, estetice sau civice. După un timp, în jurul anilor 1970, importanța textului literar a cunoscut o decădere progresivă în fața textului nonliterar. Bazele au fost puse pe scrierea adevărului pur, intrarea într-o realitate orbitoare și urmărirea unor obiective ce vizează viața cotidiană.
Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro). ISBN 978-606-30-5539-3
Astăzi, s-a constatat că cele două tipuri de text au o importanță la fel de mare pentru elevul-cititor și nu numai.