Studiul de față își propune să reevalueze un paradox fundamental al istoriei literare românești: expresivitatea limbii în opera lui Ioan Slavici. Receptat inițial prin lentila unei estetice atașate calofilismului, stilul scriitorului ardelean a fost catalogat uneori drept „aspru” sau lipsit de rafinament decorativ. Cu toate acestea, din perspectivă modernă, dincolo de sobrietatea lexicală se descoperă un sistem lingvistic de o riguroasă coerență internă, în care cuvântul nu funcționează ca un simplu ornament, ci ca un vehicul esențial al adevărului psihologic și moral.
Lecturați gratuit Expresivitatea limbii în opera lui Slavici, autor Lucia Surduc
Lucrarea poate fi citită online în Biblioteca Didactică (www.bibliotecadidactica.ro). ISBN 978-606-30-7185-0
Volumul investighează mecanismele prin care Slavici depășește simpla preluare a graiului popular transilvănean, ridicându-l la rangul de limbaj artistic polifonic. Ipoteza fundamentală a acestei cercetări este că anticalofilismul slavician nu reprezintă o carență de meșteșug, ci o opțiune estetică asumată programatic. Prin refuzul metaforei facile și al artificiilor livrești, autorul configurează un realism analitic în care expresivitatea se naște organic din tensiunea dintre sintaxa populară, oralitatea de tip oracular și densitatea structurilor paremiologice.