La sfarşitul activitătii sale, Eminescu, printr-un efort deosebit al minţii sale geniale, a reuşit să dea, printr-o simplitate debordantă, una dintre cele mai profunde şi elevate definiţii poetice ale geniului. O dovada vie, palpabilă a muncii asiduie, de titan a creatorului şi perfecţiunea artei, o reprezintă numeroasele manuscrise, unde întâlnim zeci de variante la un singur vers. Evitând descripţia, ,,se amplifică reflexivitatea în detrimentul fantasiei”19. Eliminarea caracterizărilor explicite dă frâu liber lirismului şi valorii artistice a Luceafărului, încifrând în acelaşi timp ideea poetică: ,,…poezia nu are să descifreze ci din contră are să încifreze o idee poetică în simbolurile şi hieroglifele imaginilor sensibile- numai că aceste imagini trebuie să constituie haina unei idei, căci ele altfel sunt colori amestecate fără înteles, astfel încât o mânjitură ne-nţeleasă de culori nu poate fi un tablou, cum o gramadă de bucăţi de marmură nu e o statuă”20. Luceafărul şi variantele sale, o chintesenţă de idei, reliefează viziunea filosofică a lui Eminescu şi întreaga sa concepţie despre viaţă şi lume.
Lecturați gratuit Lucrare de specialitate. Luceafărul – în variante, autor Larisa Elena Murariu
Lucrarea poate fi citită online în Biblioteca Didactică (www.bibliotecadidactica.ro). ISBN 978-606-30-7083-9
