Vocabularul limbii române cuprinde aproximativ șapte mii de verbe. Marea lor majoritate sunt tranzitive. După estimările specialiștilor, verbele intranzitive constituie doar circa 1500, deci circa 5500 sunt verbe tranzitive.
Lecturați gratuit Tranzitivitatea verbelor în limba română, autor Trandafir Ioana-Andreea
Lucrarea poate fi citită online în Biblioteca Didactică – platformă de publicare lucrări științifice cu ISBN (www.bibliotecadidactica.ro). ISBN 978-606-30-6777-8
Dirijând comportamentul lexemului verbal în procesul comunicării, tranzitivitatea este în strânsă legătură cu caracteristicile semantice ale verbului. De aceea se consideră că tranzitivitatea este o însușire permanentă a verbului, fapt confirmat de mențiunea respectivă în dicționare înaintea definirii sensului lexemului verbal. Tranzitivitatea se referă la dubla orientare a lexemelor verbale în schema de relații sintactice agent – proces – pacient.
Această calitate a verbelor și a clasei predicatorilor logice în general este concepută diferit, în funcție de accepțiile propuse termenului tranzitiv: fie ca trăsătură lexico–sintactică a verbelor / predicatorilor, constând în necesitatea complinirii semantice printr-un obiect, fie ca trăsătură strict sintactică, manifestându-se prin apariția verbului / predicatului în contextul unui obiect direct, context specific formal pentru fiecare limbă, fie ca trăsătură logico–semantică actanțială / argumentală, constând în capacitatea verbului / predicatului de a apărea într-o configurație cu două argumente.
Tranzitivitatea, indiferent de modul de concepere, este o trăsătură universală, care trebuie înțeleasă nu în sensul unui inventar comun de verbe / predicate tranzitive pentru toate limbile, ci în sensul unei trăsături caracterizând clasa verbului în orice limbă.
Trăsătura universală a tranzitivității asigură coeziunea semantică a propoziției, precum și coeziunea ei sintactică, explicând, pe de o parte, atribuirea rolurilor tematice, iar, pe de altă parte, impunerea restricțiilor de formă de către verb. Tranzitivitatea a fost captată de diverse modele lingvistice ca trăsătură esențială de organizare a propoziției.