După un parcurs sinuos și întârziat față de evoluția romanului occidental, literatura română recuperează rapid etapele de dezvoltare ale genului, traversând într-un interval relativ scurt formule epice diverse, de la realismul obiectiv și construcția epică de tip clasic, până la romanul analitic, subiectiv, al autenticității și al experienței interioare. Această accelerare a evoluției prozei românești este determinată atât de transformările profunde ale societății românești din prima jumătate a secolului al XX-lea, cât și de contactul direct al scriitorilor cu marile modele ale literaturii europene.
Lecturați gratuit Evoluția romanului românesc interbelic, autor Elena-Jenica Baston
Lucrarea poate fi citită online în Biblioteca Didactică – platformă de carte educațională cu ISBN (www.bibliotecadidactica.ro). ISBN 9978-606-30-6567-5
Romanul interbelic devine astfel o expresie privilegiată a modernității, reflectând tensiunile dintre tradiție și inovație, dintre rural și urban, dintre obiectivitate și subiectivism, dintre realitatea exterioară și universul interior al individului. Scriitori precum Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, George Călinescu sau Mircea Eliade ilustrează direcții estetice distincte, contribuind la diversificarea formelor narative și la îmbogățirea tehnicilor de construcție a personajului, a perspectivei narative și a structurii epice.