Evaluarea este un subiect vast și, începând să predau, am devenit conștientă de rolul important pe care aceasta îl are în procesele de învățare, dar și de dificultatea sa. Problema subiectivității evaluării, atât în cazul producțiilor scrise, cât și al celor orale, precum și consecințele care pot decurge dintr-o notă acordată unui elev asupra motivației sale sau chiar asupra viitorului său în cazul unui examen, m-au determinat să mă aplec asupra problemei evaluării în clasa de FLE. A fi obiectiv reprezintă un ideal care este departe de a fi atins, însă numeroase criterii permit apropierea de acest deziderat. Am reflectat asupra utilității evaluării competenței de comunicare și asupra importanței sale atât pentru elevi, cât și pentru profesori.
Lecturați gratuit Techniques d’évaluation et d’autoévaluation dans la classe de FLE, autor Dumitrela Gârbea
Lucrarea poate fi citită online în Biblioteca Didactică – platformă de carte educațională cu ISBN (www.bibliotecadidactica.ro). ISBN 978-606-30-6553-8
Evaluarea se poate dovedi foarte complexă și, dacă inițial viza cunoștințele elevului, evaluarea contemporană se bazează pe activități de producere scrisă și/sau orală și pune accentul pe strategiile utilizate de elevi pentru realizarea acestor activități. Astfel, ea devine cu atât mai dificil de realizat, având în vedere multitudinea de producții și, implicit, de erori posibile. Prin această lucrare am dorit să analizez modul în care poate fi valorificată evaluarea, definită de Christine Tagliante „pe de o parte ca un sprijin pentru învățare și, pe de altă parte, ca un instrument de măsurare și apreciere a evoluției competenței elevilor” (C. Tagliante, 1994:18), în cadrul învățământului comunicativ al limbii franceze ca limbă străină.