 |
Romanul este o scriere epică în proză, deschisă modificărilor de structură și îmbogățirilor de conținut. Definirea termenului evoluează o dată cu istoria speciei și în raport cu epoca și cu dezideratele estetice ale fiecărui moment cultural.
Romanul se dezvoltă prin asimilarea celorlalte specii literare, cum ar fi epopeea, basmul, povestirea şi nuvela.
Georg Lukacs, în lucrarea Teoria romanului, motivează trecerea de la epopee la roman prin distanţarea eroului de lume, pentru că epopeea echilibra raportul spaţiului cu timpul, în sensul unei concentrări maxime în jurul unor eroi reprezentativi.
Romanul este rezultatul deformării acestor specii, dar mai ales al povestirii, care îşi schimbă proporţiile, planurile, conflictele, intriga şi personajele.
Ajuns astăzi, în mod incontestabil, cel mai frecventat tip de proză literară, romanul a avut o traiectorie plină de sinuozități. Originea lui e greu de precizat, amintind de amploarea narativă a epopeii. Termenul de roman provine din fr. roman, atestat în Franța începând din a doua jumătate a secolului al XII-lea, când însemna orice scriere care nu era în limba latină, iar mai târziu, în secolul al XIII-a, termenul capătă sensul restrâns de scriere narativă. Abia la sfârșitul secolului al XIII-lea devine o specie exclusiv în proză.
Lecturați gratuit Evoluția romanului românesc, autor Gabriela Popa
Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro).
ISBN 978-606-30-2300-2
|
