Ceea ce îl face pe Om să intre în contradicție cu mediul său de viață, nu este ființa umană mecanică numai ca un produs al acestui mediu ambiental, ci și ca un produs al legăturii naturii sale cu lumea cosmică. Prin urmare tainele comportării sale ca ființă umană trebuie să le căutăm în descifrarea esenței sale ca primordială de ordin preponderent, dar totuși relativ divină cu caracter accentuat metafizic. Când Primordialitatea l-a creat pe Om, transformându-l dintr-o ființă inferioară în una superioară ca Om-ființă, i-a pus în față dezlegarea unei probleme complexe, care constă în îndeplinirea unui imperativ crucial – acela de a-l păstra cât posibil de mult în viață, în cadrul coeziunii sale cu legile cosmice ce-i asigură vitalitatea și comportamentul în interiorul acestui cadru, prin îmbinarea în folosul său și al mediului său de viață – conștiința de sine (rațiunea) ca subiect cu obiectul său – ființa biologică și să nu transforme această problemă într-o dilemă.
Lecturați gratuit Gândirea critică filosofică, autor Petru Ababii
Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro). ISBN 978-606-30-6312-1
El poate atinge piscurile desăvârșirii doar alimentându-se din izvorul nesecat al luminii transcendentale în stare să-i amplifice potențialul energetic și genetic structurat genealogic în forma sa reală fizic-metafizică, omul în ceea ce numim genialitate și înțelepciune de origine metafizică, părți din Genialitatea și Înțelepciunea universal – cosmică plenară metafizică. Cu acest scop energiile universale i-au impus conștiinței sale necesitatea ca el să nu-și folosească rațiunea în dauna sa ca produs al coeziunii ancestrale al genialității și înțelepciunii cu factorii esențiali metafizici singulari cu ajutorul logicii formale și gândirii critice – fondatoare, organizatoare și modelatoare ale structurilor neurogene ale SNC depozitare de efectele programelor genialității și înțelepciunii astfel generate.