 |
Reprezentant de seamă a prozei interbelice, Liviu Rebreanu este considerat întemeietor al romanului romanesc obiectiv prin publicarea romanului „Ion”, data publicării fiind considerată o dată istorică „în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice” (Eugen Lovinescu). Asemenea lui N.Filimon, creatorul primului roman realist, de tip balzacian (Ciocoii vechi si noi), Rebreanu așează în centrul romanului său un erou voluntar, produs simbolic al unei anumite realități social-istorice, dar, în plus, îi conferă monumentalitate. Un rol important acordă scriitorul fiecărei pagini de început și de final al romanelor sale, în care metafora drumului (Ion) și aceea a spânzurătorii (Pădurea spânzuraților) circumscriu drame umane. Planurile paralele, așezate uneori în contrast, gradația ascendentă a episoadelor și succesiunea lor ca într-un scenariu cinematografic conferă romanelor unitate structurală și dimensiuni epopeice. Modalitățile de plăsmuire a personajelor sunt diverse, făcând posibilă impunerea unor caractere complexe, tipice și viabile. Prezentarea unor fapte și întâmplări, schița biografică, părerea altor personaje sunt procedee artistice ce țin de tradiția românească. Surprinde în creația lui Rebreanu interesul pentru sondajul psihologic și pentru monolog, pentru analiza atitudinilor, a gesturilor, a privirii și tonului personajelor (Apostol Bologa, Ion sau personajul colectiv din Răscoala).
Lecturați gratuit Structuri narative în romanele lui Liviu Rebreanu, autor Geanina-Laura Hogea
Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro).
ISBN 978-606-30-4715-2
|
