 |
Cel care a fundamentat teoria globală modernă a conexiunilor a fost Charles Ehresmann (1905-1979), dând curs astfel studiului diverselor tipuri de conexiuni (conexiunea Weyl, conexiunea liniară, conexiunea hermitiană) într-un cadru general. Departe de a fi un subiect închis, teoria conexiunilor are multiple aplicaţii, mai ales în domeniul fizicii, fiind un instrument puternic în studiul unor probleme de importanţă practică, precum: exprimarea ecuaţiilor de mişcare a sistemelor mecanice cu simetrie (folosindu-se conexiuni discrete, cum ar fi analogul discret al conexiunii Levi-Civita utilizat pentru a genera metode computaţionale), studiul conexiunilor spinoriale (având ca rezultat scrierea operatorului Dirac), căutarea de legături cu teoria grupoidelor. Acestora li se adaugă şi direcţiile deschise de împletirea studiului conexiunilor cu cel al fibrărilor principale: conexiuni discrete în fibrări principale semidiscrete şi teoria gauge, cu aplicaţii în electromagnetism. Autoarea
Descarcă ediţia online – gratuită – a lucrării Conexiuni în fibrări principale, autor Popescu Rozica-Maria. ISBN 978-606-577-015-7 |