 |
Dacă munca în grup este de multe ori apreciată pentru volumul mare de idei, pentru diversitatea părerilor, dar și pentru potențialul creator, nu trebuie să omitem momentul în care ajungem la responsabilitățile dintr-un grup, la modul în care aceste responsabilități sunt împărțite sau la felul în care sunt duse la îndeplinire. Pasivitatea, indiferența, poate chiar și nepriceperea duc la neîndeplinirea sarcinilor, ceea ce înseamnă un punct în minus referitor la această metodă. Nu de puține ori am observat această problemă la clasele unde s-a efectuat cercetare. În astfel de situații profesorul era cel care lua atitudine și încerca să afle „rădăcina” nepăsării. Cea mai bună atitudine care putea fi luată în astfel de situații era încredințarea unor sarcini mai ușoare acestor elevi, sau motivarea în diverse feluri a acestora. De multe ori elevii refuzau să participe la anumite teme, ceea ce însemna o cantitate mult mai mare de muncă pentru elevii rămași în cadrul grupului. Existau și momente în care profesorul izbutea în convingerea acestor membri ”problematici”, dar elementul negativ care pornea de aici era alocarea timpului pentru un moment care nu ținea de realizarea temei propuse la începutul orei. Așadar, munca în grup ajută, pe de o parte, în rezolvarea mai rapidă a unei anume teme, dar pe de altă parte, atunci când grupul este format din persoane care nu manifestă interes pentru temă, ci doar pentru beneficiile pe care această temă le presupune, nu mai aveam de-a face cu avantaje, ci cu ”plata pe spinarea altora.”
Lecturați gratuit Metode de predare la limba română în gimnaziu: munca individuală vs. munca în grup, autor Maria Nicoleta Dan
Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro). ISBN 978-606-30-2772-7 |