Sociabilitatea, ca trăsătură ce are capacitatea de a facilita adaptarea, se dezvoltă prin unificarea a numeroase deprinderi specifice, care au aceeaşi semnificaţie adaptativă generală pentru persoană, asfel încât sociabilitatea se structurează în funcţie de condiţiile mediului exterior. Copilul prescolar manifestă o intensă sociabilitate, o puternică dorinţă de contact social dar el nu este sociabil în general, ci învaţă prin unităţi specifice de învăţare, să ajungă la un comportament adaptativ şi expresiv. Se poate afirma astfel că evoluţia copilului este marcată de interacţiunile între el ca individ în dezvoltare şi ceilalţi de interesul pe care începe să-l arate faţă de alţii, cu care descoperă că poate acţiona împreună. Grădiniţa asigură lărgirea experienţei personale dar mai ales condiţiile unei activităţi sociale bogate, variate, în care şi prin care copilul va reuşi să preia iniţiativa contactului social mai frecvent, poate, decât adultul, va elabora relaţii de încredere în ceilalţi şi va conştientiza locul şi rolul său în cadrul colectivităţii.
Lecturați gratuit Educaţia ca proces de socializare la vârsta preşcolară, autor Marina Luiza Gheorghe
Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro). ISBN 978-606-30-5098-5
