Şcoala, prin misiunea ei de instituţie formatoare de personalităţi, alături de misiunea de a transmite bagajul de cunoştinţe ale unei societăţi, este un mediu care este prioritar pentru începerea şi implementarea politicii incluzive. Să ne gândim doar la perioada pe care un copil o petrece în şcoală. Aceşti ani pot fi marcaţi de segregare, de excluziune sau pot fi marcaţi de efortul de a adapta metodele, tehnicile şi instrumentele de care dispune educatorul pentru a facilita integrarea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale în mijlocul copiilor fără CES. Efectele pozitive ale unui astfel de efort pot fi surprinse prin apelul la doar un singur aspect – dizabilitatea nu este o stare care se dobândeşte doar prin naştere. Ca urmare a unor situaţii de viaţă negative oricine poate să ajungă în această stare. Tocmai de aceea, exercitarea abilităţii de a accepta că toţi suntem diferiţi şi a abilităţii de a accepta că nu există standarde unice de evaluare a valorii absolute a unei persoane este un exerciţiu cu valoare pe viaţă pentru elevi, viitori cetăţeni.
Lecturați gratuit Incluziunea școlară – principiu de bază al organizării educației, pentru copii cu cerințe speciale, în spațiul european, autor Mihaela Boșneaga
Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro). ISBN 978-606-30-4840-1
