|
Între 1919-1944, romanul psihologic, „proza cea nouă a scafandrilor sufletului”, cum afirma Gib I. Mihăescu, se impune în literatura noastră prin creaţia lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, H. P. Bengescu, Gib I. Mihăescu. Dintre aceste creaţii se desprinde o nouă viziune asupra posibilităţilor de cunoaştere a fiinţei umane.
Dintre toţi aceşti scriitori, l-am ales pe Gib I. Mihăescu, deoarece este un adept al psihologismului romanesc, un scriitor original, cu un timbru unic, inconfundabil. Opera sa este apreciată pentru originalitatea şi profunzimea analizei, pentru nota unică adusă în romanul romanesc din secolul XX.
Majoritatea criticilor actuali – Al. Piru, N. Balotă, O. Papadima- au făcut interesante şi aprofundate consideraţii pe marginea romanelor lui Gib I. Mihăescu şi au remarcat contribuţia acestuia, unitatea operei sale în cadrul tabloului diferenţiat al literaturii din opera interbelică.
În lucrarea de faţă mi-am propus să evidenţiez structurile narative din romanele lui Gib I. Mihăescu.
Autoarea
Lecturați gratuit Structuri narative în romanele lui Gib I. Mihăescu, autor Ana Corina Tibu
Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro).
ISBN 978-606-30-1635-6
|