Dacă la începuturile ei, limba literaturii beletristice, în special epopeea și tragedia (Livius Andronicus și Naevius), reprezenta prelungirea stilului oficial, prin Plaut și Ennius se marchează începutul unei perioade calitativ noi. Asistăm, pe de o parte, la o primă specializare stilistică pe genuri, și pe de alta, la o încercare de a se constitui un stil specific poeziei, diferențiat nu numai de vorbirea curentă, dar și de stilul oficial din care a luat naștere.
Adresându-se unui public destul de larg, comedia plautină abandonează stilul oficial și prelucrează artistic limba curentă, creând o limbă poetică specifică genului, cu un grad destul de ridicat de artificialitate. Pe plan lexical, caracteristica o constituie prezența, alături de elemente populare autentice, a unor creații de cuvinte expresive, adesea cu efecte de surprize, cele mai multe în spirit popular sau parodiind procedee specifice altor stiluri.

Lecturați gratuit T.M. Plautus – Aulularia. Încercare de analiză a vocabularului plautin, autor Camelia Gheorghișor

Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro).

ISBN 978-606-30-2699-7