Din definirea subiectului prin predicat şi invers, observăm că subiectul este văzut ca fiind punctul de plecare al enunţului, el desemnează obiectul despre care se spune ceva prin predicat.
În desfăşurarea comunicării lingvistice ca act de cunoaştere şi de transmitere a cunoaşterii, numele poate preceda în conştiinţa vorbitorului predicatul, adică poate fi punctul de plecare (ele- mentul cunoscut) în interpretarea lingvistică a realităţii extralingvistice, dar el devine subiect în organizarea unui enunţ sintactic numai din momentul în care un verb şi-a asumat predicaţia cel puţin prin componenta ei semantic gramaticală. în limba română, subiectul se plasează de regulă înaintea predicatului, în corespondenţă cu ordinea naturală şi logică.
Între definiţia logico – semantică şi definiţia formală a subiectului, în sintaxa modernă se optează pentru cea din urmă: subiectul este socotit ca fiind numele în nominativ, impunând acordul verbului cu care intră în relaţie de interdependenţă. Rămâne ca o obligaţie să comentăm neajunsurile, adică faptul că subiectul poate avea şi alte realizări în afara celor definitorii.

Lecturați gratuit Subiectul, autor Nicoleta Georgiana Roșca

Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro).

ISBN 978-606-30-2634-8