Putem spune că jocul este „munca copilului”. În timpul jocului, copilul vine în contact cu alţi copii sau cu adultul, astfel că jocul are un caracter social.
De-a lungul activităţii didactice am constatat că jocul didactic poate fi folosit în orice etapă a învăţării, respectând obiectivele stabilite pentru unitatea de învăţare corespunzătoare. Se impune o exigenţă sporită în ceea ce priveşte dozarea ritmică a volumului de cunoştinţe ce trebuie asimilate de elevi şi, în mod deosebit, necesitatea ca lecţia să fie completată sau intercalată cu jocuri didactice .
Un exerciţiu sau o problemă poate deveni joc didactic dacă: realizează un scop sau o sarcină didactică, foloseşte elemente de joc în vederea realizării sarcinilor propuse, foloseşte un conţinut accesibil şi atractiv, utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat şi respectate de elevi, educatorul fiind „arbitrul” principal al întrecerii.

Lecturați gratuit Problematica jocului didactic în procesul de învățare și terapie educațională la elevii cu C.E.S., autor Elena Gabriela Olaru

Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro).

ISBN 978-606-30-2373-6