Ideea acestui studiu ne-a apărut în momentul în care citind critica şi analiza literară a operei lui Stendhal, pe parcursul întregilor pagini ale lucrărilor, nu am găsit analizate decât două „probleme” ale acestui mare scriitor; şi anume, apartenenţa la un curent anume, încadrarea operelor într-un moment anume şi problematica personajelor care, interesant, sunt doar masculine. Prea puţin loc, am observat, se dăruieşte în lucrările critice şi de analiză întâlnite, personajului feminin stendhalian. Şi, atunci ne-a apărut întrebarea: de ce?; de ce, dacă se discută despre Roşu şi negru primul personaj care apare înaintea vorbitorului este Julien Sorel, sau discutând despre Mănăstirea din Parma, prima imagine care-ţi apare în memorie este cea a lui Fabrice del Dongo? Nu se doreşte, în studiul de faţă, o răsturnare de situaţie, mai ales nefiind în măsură şi-n drept pentru demararea acestei proceduri. Desigur fiecare personaj amintit mai sus îşi are importanţa sa. Nu se vrea ofensarea sau jignirea marilor critici ai operei stendhaliene; nu vrem înţelegerea greşită a acestei lucrări.
Dar, ni s-a părut interesantă problema şi, mai mult, ar fi un punct de plecare în studiul operei stendhaliene puţin mai diferit.

Lecturați gratuit Personajul feminin în opera lui Stendhal, autor Mihaela Farcaș

Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro).

ISBN 978-606-30-2241-8