Avănd în vedere raportul dintre propoziții și intrigă, putem distinge între “personaje supuse intrigii” și cele pe care intriga le “ajută”. Cele dintâi nu apar decât pentru a asuma o funcție în înlănțuirea cauzală a acțiunii, adesea fiind vorba despre simple întrebuințări (cum este cazul personajelor secundare).
Însă pe lângă această tipologie formală mai trebuie luate în considerare şi alte elemente care au un rol deosebit de important în cadrul diferitelor construcţii epice asupra cărora mă voi opri în lucrarea de faţă (basm, legendă şi snoavă). Este vorba despre funcţia personajului, despre condiţia lui care diferă de la o specie narativă la alta, despre tipul de conflict în care e angajat precum şi modul de rezolvare al acestui conflict şi nu în ultimul rând despre spaţiu şi timp.
Ţinând cont de această tipologie formală pe care T. Todorov o propune în “Dictionnaire encyclopedique des sciences du langage” (capitolul „Personnage“), precum şi de toate aceste elemente, voi analiza în lucrarea de faţă personajele următoarelor categorii folclorice: basm, legendă şi snoavă, demonstrând că personajul nu este altceva decât factorul care determină acţiunea şi că acţiunea reprezintă, de fapt, o ilustrare a personajului.

Lecturați gratuit Perspectivă asupra personajului în specii literare epice, autor Marina Cîrlea

Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro).

ISBN 978-606-30-2233-3

Călătoria nu trebuie privită ca o simplă deplasare locală, ci ca o profundă dorință de schimbare, ca o nevoie de noi experiențe. Potrivit concepției lui Jung ea este mărturia unei nemulțumiri care împinge la căutarea și descoperirea de noi orizonturi. Din acest punct de vedere călătoria simbolizează deci “o aventură” și o cercetare, fie că este vorba de o comoară sau de o simplă dorință de cunoaștere, concretă sau spirituală.”
Simbol al căutarii, al inițierii, al perfecționării și al cunoașterii, călătoria este întotdeauna desprinderea de un centru sau căutarea unui centru și, deci, o devenire spirituală, o transformare. Centrul, loc al condensării forțelor opuse, a fost asimilat în culturile arhaice cu locul unde se întâlnește cerul cu pământul. Asemenea călătoriei, centrul are valoare axiologică, sacrală.
Epica orală vorbește despre motivul călătoriei facută de diferiți eroi care se află în căutarea unei valori; aspirația acestora poate fi împlinită (ca în basm) sau nu (călătoria eșecului din legendă).

Lecturați gratuit Motivul călătoriei în literatura epică orală, autor Marina Cîrlea

Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro).

ISBN 978-606-30-2232-6