În sistemul românesc de formare a cuvintelor (…) ca și celelalte limbi romanice, româna a manifestat preferință pentru derivare, în special pentru derivarea cu sufixe, și a folosit mai puțin derivarea cu prefixe, compunerea și schimbarea valorii gramaticale. S-a continuat astfel, în linii generale, situația din limba latină, în care cele [...]]]>

În sistemul românesc de formare a cuvintelor (…) ca și celelalte limbi romanice, româna a manifestat preferință pentru derivare, în special pentru derivarea cu sufixe, și a folosit mai puțin derivarea cu prefixe, compunerea și schimbarea valorii gramaticale. S-a continuat astfel, în linii generale, situația din limba latină, în care cele trei procedee aveau aproximativ aceeași pondere. Trebuie observat, totuși, că, în etapa actuală, multe dintre sufixele vechi latinești sau împrumutate din alte limbi (mai ales din slavă) au pierdut din productivitate, locul lor fiind luat de sufixe neologice cu caracter internațional și că s-a dezvoltat mai mult derivarea cu prefixe internaționale, compunerea (mai ales compusele formate din elemente de compunere inexistente și independent în limba română, de fapt tot din elemente internaționale) și schimbarea valorii gramaticale, pe baza modelelor oferite de alte limbi moderne cu care româna se află în contact.

Autoarea

Lecturați gratuit Mijloace interne de îmbogățire a vocabularului, autor Camelia-Vasilica Gheorghișor

Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro).

ISBN 978-606-30-1648-6

Contactul dintre limbi este în esență rezultatul unor fenomene extralingvistice, care presupune într-o formă sau alta fenomenul de bilingvism. Contactul se poate stabili între orice fel de limbi, diferite sau asemănătoare ca structură, legate sau nelegate între ele genealogic, dar influența este întotdeauna mai puternică între limbile cu structuri asemănătoare și [...]]]>

Contactul dintre limbi este în esență rezultatul unor fenomene extralingvistice, care presupune într-o formă sau alta fenomenul de bilingvism. Contactul se poate stabili între orice fel de limbi, diferite sau asemănătoare ca structură, legate sau nelegate între ele genealogic, dar influența este întotdeauna mai puternică între limbile cu structuri asemănătoare și întrudite genetic decât între limbi neînrudite genetic și tipologic.
Rațiunea fundamentală a împrumutului este nevoia practică, necesitatea de a acoperi termenii care lipsesc într-o limbă aflată într-o stare de inferioritate.
Deși orice limbă are posibilitatea evitării neologismului, printre altele prin polisemie, transfer funcțional și stilistic, derivare, compunere, schimbarea categoriei morfologice și calc lingvistic, toate limbile împrumută nume de obiecte și noțiuni necunoscute.
Din punct de vedere sincronic și având în vedere cauzele împrumuturilor, ele se clasifică în: împrumuturi propriu-zise și barbarisme.

Autoarea

Lecturați gratuit Mijloace externe de îmbogățire a vocabularului, autor Camelia-Vasilica Gheorghișor

Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro).

ISBN 978-606-30-1647-9