Învățătoarea este avantajată de faptul că elevul din clasele primare este atras de elementul serios și obligatoriu al învățării în mai multe situații, el înregistrează preocupări nu pentru jocul în sine, ci pentru conținutul instrumental al acestuia- cum este cazul jocurilor de întrecere, al concursurilor, șezătorilor și al altor activități. Înclinația către jocul didactic apare astfel ca o caracteristică fundamentală a comportamentului copilului din școala primară.
După cum se știe, înlocuirea jocului cu o activitate pentru care copiii nu simt niciun fel de interes imediat și care le cere un efort susținut, nu numai că îi poate obosi, dar le poate crea un sentiment de repulsie față de învățătură. De altfel, schimbarea formei de activitate trebuie să fie o preocupare constantă a învățătoarei la toate clasele primare. Pe lângă relaxarea sistemului nervos al copilului, se urmărește și realizarea unor sarcini instructiv-educative sub formă de joc. În acest fel elevii se obișnuiesc treptat să se concentreze un timp mai îndelungat asupra sarcinilor școlare, să fie atenți la explicații, să repete corect cele învățate și să aplice în mod conștient cunoștințele însușite în condiții noi de muncă.
Aceasta presupune din partea învățătoarei inventivitate în elaborarea unor jocuri didactice și organizarea de activități distractive care să înlăture șablonismul și monotonia muncii.

Lecturați gratuit Jocul didactic folosit în predarea limbii şi literaturii române, autor Prof. Ioana Radu

Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro).

ISBN 978-606-30-1434-5