Ca profesor care predă discipline socio-umane, discipline în care gândirea critică este valoarea de bază, am întâlnit diverse abordări cu privire la modalităţile de însuşire a informaţiilor sau rolul profesorului.
Astfel, unele cadre didactice merg pe ideea că atunci când elevii primesc informaţiile corespunzătoare, acestea sunt mai mult decât de ajuns pentru ca ei să funcţioneze activ în societate. Alte cadre didactice consideră, dimpotrivă că simpla informaţie nu poate să asigure eficienţa socială a elevilor câtă vreme aceştia nu pot aplica critic informaţiile în viaţa de zi cu zi, nu pot transfera informaţiile în acţiuni practice, nu pot lega informaţii primite în conjuncturi diferite.
Informaţiile sunt necesare, cu siguranţă, însă ele nu pot constitui decât o bază necesară pe care elevii să o folosească în mod critic în situaţii concrete de viaţă. Aceasta presupune ca în activitatea didactică să se pună accentul mai puţin pe cantitatea de informaţie (care oricum este disponibilă în ultima vreme unui număr tot mai mare de oameni) şi mai mult pe dezvoltarea capacităţilor elevilor de a operaţionaliza cu informaţiile, pe dezvoltarea gândirii critice.
Sunt de părere că un elev cu adevărat pregătit pentru societatea actuală trebuie să judece informaţiile, să evalueze alternativele, să decidă după ce a epuizat dovezile şi argumentele. El trebuie să reziste preconcepţiilor, să deţină abilităţi critice care să-i permită să discearnă adevărul de fals, să reziste manipulărilor.

Lecturați gratuit Valenţe didactice ale gândirii critice, autor Prof. Anca Florescu.

Lucrarea poate fi citită online doar în Librăria Scriitorilor (www.librariascriitorilor.ro).

ISBN 978-606-30-0798-9