În literatura de specialitate se speculează că medicii şi echipa medicală aferentă sunt cei mai afectaţi de acest sindrom de burnout. Mulţi spun că nimic nu poate fi mai stresant decât să fii chirurg. Este adevărat, doar că momentele de stres maximum în cazul unui astfel de specialist alternează cu cele de relaxare. Medicul de familie este probabil cel care poate afirma că stresul profesional nu se încheie după 8 sau 10 ore de muncă. Medicul de familie trebuie să fie la dispoziţia pacienţilor săi mereu, să acorde consultaţii de urgentă chiar si la domiciliul acestora. Această meserie nu poate fi rutinieră atât timp cât bolile pacienţilor medicului de familie sunt variate: de la o banală viroză respiratorie, la afecţiuni cardiace, boli psihice sau cancer. Nu în ultimul rând medicul de familie trebuie să pună un prim diagnostic şi să îndrume, dacă e cazul, pacientul către specialistul potrivit. Şi în cercetarea mea am selectat în lotul de subiecţi un număr mai mare de medici de familie decât de medici primari. Părerile cu privire la gradul în care sunt afectaţi medicii de această formă de stres ocupaţional în funcţie de specializarea lor sunt împărţite, însă un lucru e sigur: medicii reprezintă o categorie ţintă a burnout-ului.

Descărcaţi gratuit Rolul factorilor de personalitate şi al implicării motivaţionale în apariţia burnout-ului în rândul cadrelor medicale, autor Oana Manuela Fifea.

Lucrarea este protejată la copiere şi imprimare şi poate fi deschisă de 10 ori.

ISBN 978-606-30-0050-8

Am hotărât să realizez această cercetare având în vedere puţinele studii efectuate în mediul penitenciar românesc. Acest fapt se datorează în special lipsei accesului în acest mediu şi al dificultăţii colaborării cu deţinuţii, aceştia reprezentând o categorie aparte. Totuşi, printre puţinele studii realizate pe această categorie, s-au obţinut rezultate interesante pentru studierea personalităţii infractorilor. Ideea realizării acestei cercetări mi-a venit din convorbirile cu deţinuţii prin care am observat câteva diferenţe în modul în care aceştia atribuie responsabilitatea faptelor întreprinse de ei comparative cu faptele săvârşite de alţii. Aşadar, am hotărât să realizez o replicare a unui articol din “Personality and Social Psychology Bulletin” în care diferenţa majoră a constat în faptul că eu am aplicat pe un lot de subiecţi deţinuţi în loc de studenţi.

Descărcaţi gratuit Atribuirea responsabilităţii infracţionale, autor Oana Manuela Fifea.

Lucrarea este protejată la copiere şi imprimare şi poate fi deschisă de 10 ori.

ISBN 978-606-30-0049-2