Când visezi, când suferi, când eşti fericit, când aliniezi amintirile şi faci noduri clipelor pe care nu vrei să le pierzi, când iubeşti şi vrei să ştie toată lumea… Aceste sunt Dorurile mele, pe care nu vreau să le înlocuiesc, chiar dacă, undeva, am lăsat cicatrici pe care zilnic le acopăr cu un pansament [...]]]>

Când visezi, când suferi, când eşti fericit, când aliniezi amintirile şi faci noduri clipelor pe care nu vrei să le pierzi, când iubeşti şi vrei să ştie toată lumea… Aceste sunt Dorurile mele, pe care nu vreau să le înlocuiesc, chiar dacă, undeva, am lăsat cicatrici pe care zilnic le acopăr cu un pansament estetic. Sunt doruri însemnate sau mai puţin însemnate, mai vesele sau mai triste, cu fiecare zi care trece continuând să număr câte o amintire, câte un gând, un sentiment, o povaţă sau o povară. Sunt Doruri în care sfârşitul unei zile ne întristează pentru că nu putem trăi la infinit clipele care ne-au făcut inima să tresalte de bucurie şi Doruri în care căderea nopţii e o binecuvântare, care acoperă sufletul cu vălul invizibil al speranţei că mâine va fi poate puţin mai bine. În cele din urmă sunt Doruri în care învăţăm că oamenii rămaşi în urmă nu trebuie amintiţi nici cu regret, nici cu mâhnire, nici cu ură. Ei fac parte din trecut pentru că într-un fel sau altul au şlefuit omul care azi e mai bun, mai altruist, mai înţelept decât era cu un an sau mai mulţi în urmă. De ele, de aceste crâmpeie de existenţă unice, îmi umplu astăzi sufletul, căutând să îmi las zilnic deschisă uşa spre VIAȚĂ Lecturați gratuit Dorurile mele. Vol II, autor Luminiţa Mirică-Bobiţ Lucrarea poate fi citită online în Biblioteca Didactică (www.bibliotecadidactica.ro). ISBN 978-606-30-7248-2