Faţă de scrierile lui I. L. Caragiale s-au manifestat două atitudini esenţiale: iniţial de reproş şi mai târziu de acceptare. I s-a reproşat imoralitatea, trivialitatea gândirii şi a comportării personajelor precum şi modul de a gândi şi de a trăi a celui ce le imortalizase sub specie comică. I s-a contestat buna cunoaştere a realităţilor şi i s-a negat capacitatea de a scrie teatru, priceperea de a construi comedie. Totuşi, Slavici credea că această proză “privită ca o comedie, nu e decât o mişcare pe scenă , scrisă cu mai mult sau mai puţin talent, dintre care unele texte mai prejos de orice critică serioasă.”

Acceptarea operei s-a făcut treptat dar deplin, problema esenţială fiind aceea a restituirii ei exhaustive, în spiritul în care a fost scrisă, ca un bun monumental al culturii naţionale, şi ca o mărturie artistică de o excepţională eficacitate politică în reaşezarea revoluţionară a societăţii.

Autorul

Descarcă ediţia online – gratuită – a lucrării Repere ale prozei caragialeşti în proza scurtă optzecistă, autor Vulpoi Mihaela.

Lucrarea este protejată la copiere şi imprimare şi poate fi deschisă pentru maximum 5 lecturi, fiecare lectură pe termen nelimitat.

ISBN 978-606-577-475-9